2 definiții pentru distrof


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRÓF, -Ă adj. (despre plante) care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distróf adj. m., pl. distrófi; f. sg. distrófă, pl. distrófe

Intrare: distrof
distrof adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrof
  • distroful
  • distrofu‑
  • distro
  • distrofa
plural
  • distrofi
  • distrofii
  • distrofe
  • distrofele
genitiv-dativ singular
  • distrof
  • distrofului
  • distrofe
  • distrofei
plural
  • distrofi
  • distrofilor
  • distrofe
  • distrofelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)