2 definiții pentru distrof
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTROF, -Ă adj. (despre plante) care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. (< fr. dystrophe)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distrof adj. m., pl. distrofi; f. sg. distrofă, pl. distrofe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: distrof
distrof adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
distrof, distrofăadjectiv
- 1. (Despre plante) Care crește în soluri sărace în substanțe nutritive; (despre un mediu de cultură, un sol) lipsit de elemente nutritive. MDN '00
etimologie:
- dystrophe MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.