* DISTINGE (-ting) I. vb. tr. 1 A deosebi, a alege, a face deosebirea: ~ binele de rău ¶ 2 A face o deosebire, a stabili o diferență: meritul singur distinge pe oameni ¶ 3 A ridica mai presus de ceilalți, a face mai de cinste, mai cu vază: lucrările lui l-au distins printre toți oamenii de știință ¶ 4 A primi cu cinste, a cinsti mai cu deosebire. II. vb. refl. 1 A se deosebi, a se arăta diferit ¶ 2 A se zări ¶ 3 A se ridica mai presus de ceilalți, a se ilustra [fr.].