2 definiții pentru disruptor

disruptór s. n., pl. disruptoáre

DISRUPTÓR s. n. aparat care produce disrupție. (< fr. disrupteur)

Intrare: disruptor
disruptor substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disruptor disruptorul
plural disruptoare disruptoarele
genitiv-dativ singular disruptor disruptorului
plural disruptoare disruptoarelor
vocativ singular
plural