2 definiții pentru disputant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
disputant, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. 1 II, 83 / Pl: ~nți, ~e / E: lat disputans] (Îvr) 1-4 (Persoană) care ia parte la o dispută (1-2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disputant adj. m., pl. disputanți; f. sg. disputantă, pl. disputante
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: disputant
disputant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)