* DISPREȚUI, ‼ DESPREȚUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A avea dispreț pentru cineva ¶ 2 A nesocoti, a nu lua în seamă, a nu da nici o atenție: am să-i desprețuiesc iubirea și am să te chem să fii martor la umilirea ei (GN.). II. vb. refl. A avea dispreț pentru sine sau unul pentru altul.