* DISPOZIȚIUNE, * DISPOZIȚIE sf. 1 Orînduială, așezare într’o anumită ordine: ~a părților corpului; ~a unui apartament, împărțeala odăilor într’un apartament ¶ 2 📖 Partea retoricei care arată cum trebuesc așezate ideile în cea mai bună ordine ¶ 3 Plan: ~a unei lucrări ¶ 4 🎖️ Așezarea trupelor în ordine de bătaie ¶ 5 pl. Pregătiri ¶ 6 Starea sănătății corpului: a fi în bună ~ ¶ 7 Stare sufletească, voie bună sau rea: ne strica dispoziția la toți cu tăcerea și vecinica lui melancolie (VLAH.) ¶ 8 Aplecare, pornire, înclinație, aptitudine: are dispozițiuni literare sau științifice serioase (I.-GH.) ¶ 9 Putere, facultate de a dispune: are ~a asupra averii întregi ¶ 10 Modul de întrebuințare: o ~ utilă a fondurilor publice ¶ 11 ⚖️ Regularea prin testament, prin voința din urmă: a-și lua ultimele dispoziții ¶ 12 ⚖️ Dispunere de averea sa ¶ 13 ⚖️ Fie-care punct regulat printr’o lege, printr’o hotărîre; ~ a legii, ceea ce ordină legea ¶ 14 La ~a cuiva, în serviciul, la ordinele cuiva, la îndemîna cuiva [fr.].