2 definiții pentru dislocator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISLOCATÓR s. n. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc. (< disloca + -tor)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
dislocatór s. n., pl. dislocatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dislocator
dislocator substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)