2 definiții pentru dislocator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISLOCATÓR s. n. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc. (< disloca + -tor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dislocatór s. n., pl. dislocatoáre

Intrare: dislocator
dislocator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dislocator
  • dislocatorul
  • dislocatoru‑
plural
  • dislocatoare
  • dislocatoarele
genitiv-dativ singular
  • dislocator
  • dislocatorului
plural
  • dislocatoare
  • dislocatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)