6 definiții pentru desfăcat (adj.)
Explicative DEX
desfăcat2, ~ă a [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 9/15 / V: (pop) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăca] 1 (Îrg; d. știuleții de porumb) Depănușat2. 2 (Mol; Trs; d. porumb) Cules de pe câmp. 3 (Îvp; d. păstăi, mai ales de fasole) Dezghiocat2. 4 (Trs; d. nuci) Scos din coajă. 5 (Reg; d. spicele de grâu) Curățat de boabe. 6 (Reg; d. ovăz) Scuturat2.
DESFĂCAT2, -Ă, desfăcați, -te, adj. (Despre știuleții de porumb) Cu boabele scoase; curățat de pănuși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfăcat2, ~ă a vz desfăcat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
desfăcát¹, s.n. Desfăcare, depănușare: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș, 1986: 45). – Din desfăca.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
desfăcát², -ă, desfăcați, -te, adj. (reg.) Despănușat. – Din desfăca.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
desfăcat2, -ă, desfăcați, -te, adj. – (reg.) Despănușat. – Din desfăca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
desfăcat, desfăcatăadjectiv
- 1. (Despre știuleții de porumb) Cu boabele scoase; curățat de pănuși. DLRLC