O definiție pentru discopotiriu

discopótiriu sn [At: (a. 1781) GÁLDI, M. PHAN. 174 / Pl: ~ii / E: ngr δισκοποτήριον] (Grî; rar) Obiect de cult bisericesc, compus dintr-un taler cu potir, folosit la împărtășanie.

Intrare: discopotiriu
discopotiriu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.