2 definiții pentru disconta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCONTÁ vb. tr. a determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieței, evoluția costurilor etc. ♦ a ~ o poliță = a cumpăra o poliță înainte de scadență. (< germ. diskontieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discontá vb., ind. prez. 3 sg. disconteáză

Intrare: disconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disconta
  • discontare
  • discontat
  • discontatu‑
  • discontând
  • discontându‑
singular plural
  • discontea
  • discontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discontez
(să)
  • discontez
  • discontam
  • discontai
  • discontasem
a II-a (tu)
  • discontezi
(să)
  • discontezi
  • discontai
  • discontași
  • discontaseși
a III-a (el, ea)
  • discontea
(să)
  • disconteze
  • disconta
  • discontă
  • discontase
plural I (noi)
  • discontăm
(să)
  • discontăm
  • discontam
  • discontarăm
  • discontaserăm
  • discontasem
a II-a (voi)
  • discontați
(să)
  • discontați
  • discontați
  • discontarăți
  • discontaserăți
  • discontaseți
a III-a (ei, ele)
  • discontea
(să)
  • disconteze
  • discontau
  • disconta
  • discontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)