dârmoni vt [At: CANTEMIR, IST. 325 / V: (înv) ~oi, ~oia, dir~ / Pzi: ~nesc / E: dârmon] 1 A trece boabele, semințele prin dârmon. 2 A cerne. 3 (Fig) A examina cu atenție.

dârmoi¹ v vz dârmoni

dârmoia vt vz dârmoni

dirmoni v vz dârmoni

‡ DÎRMOIA (-oiez), ‡ DÎRMONI (-nesc) vb. tr. A trece prin dîrmoiu (dîrmon), a cerne: le dîrmoniră și le aleseră de neghină și de pleavă (PRV.-MB.).

‡ DÎRMONI 👉 DÎRMOIA.

dîrmonésc v. tr. (d. dîrmon). Cern pin dîrmon. – Și dîrmoiesc.

DÎRMONI vb. v. dîrmoia.