directocrat s. m. ◊ „Acești directori-patroni, acești directocrați (dacă ni se permite barbarismul), prin influența pe care o au, prin relațiile și controlul pe care îl exercită, reprezintă adevărata putere din România. Ce sunt directocrații? Ei sunt [...] directori la întreprinderi de stat, deveniți patroni sau acționari principali, ori având interese principale de afaceri în societăți private, aflate adesea în concurență cu întreprinderile de stat respective.” ◊ Rev. 22 2228 VII 93 p. 1. ◊ „[...] premisa acestor cariere îmi părea a fi detașarea lor de «rechinii» știuți de toată lumea, directocrații (cum fericit i-a numit pe patronii fabricați prin rapt și corupție comentatorul revistei «22», d-l A. Cornea) cocoțați în fotoliile politicii guvernamentale românești.” As 138/94 p. 2. ◊ „După Revoluție, a apărut o specie economică amfibie și anume directocrații. Ei sunt directori de unități productive de stat și în același timp sunt patroni sau membri în consiliile de administrație ale unor societăți private.” ◊ Rev. 22 44/95 p. 13 (din director + -crat; creație a analistului politic Andrei Cornea)