* díptice n. pl. (lat. diptycha, vgr. diptycha, registru, d. diptyhos, îndoĭt în doŭă. Cp. cu diplomă). La Romanĭ, tăblițe în care consuliĭ, chestoriĭ ș.a. îșĭ puneaŭ portretu și numele și le ofereaŭ amicilor saŭ poporuluĭ cînd intraŭ în funcțiune. Tăblițe unse cu ceară și îndoite în doŭă pe care scriaŭ ceĭ vechĭ. La biserică, în Occident, pomelnic cu numele fundatorilor, episcopilor ș.a.