❍ DIPLĂ, DIBLĂ (pl. -le) sf. 1 Olten. Trans. Vioară: de frică, s’au pitulat în dipla unui lăutar (PAMF.); bărbații ... se veseleau cu cîntările cimpoaielor... și cu diblele lăutărești (ODOB.) ¶ 2 Trans. Jucărie care imită arcușul și vioara (🖼 1837) [comp. srb. diple „cimpoiu”].