DIORÁMĂ (< fr. {i}; {s} dia- + horama „priveliște, spectacol”) s. f. 1. Tablou de mari dimensiuni, reprezentând de obicei o scenă istorică sau un peisaj alcătuit din diferite planuri și care, datorită variațiilor efectelor de lumini, dă impresia realității. Primul care a folosit procedeul a fost L.J.M. Daguerre, în sec. 19. 2. (BIOL.) Reprezentare spațială a unei porțiuni de ecosistem (pădure, baltă etc.) în care se expun, în muzee, animale naturalizate. A fost inițiată de Gr. Antipa.