dinár m. (mgr. dinárion, vsl. dinarĭ, d. lat. denarius, de zece [adică nummus, monetă]). O veche monetă romană de argint în valoare de 10 așĭ, apoĭ 16 așĭ saŭ 4 sesterțiĭ (1 fr. și 7 banĭ). O veche monetă franceză care valora a doŭa-spre-zecea parte dintr’un sou tournois. O veche monetă românească de origine ardelenească, introdusă apoĭ și în cele doŭă principate româneștĭ (Era la început cea maĭ mică monetă românească de argint, apoĭ de aramă și se numea și ban. A fost părăsită pe la 1431). Numele franculuĭ sîrbesc. Dinaru văduveĭ, pomană făcută de un sărac, ca cea făcută de văduva din evanghelie. Dinaru sfîntuluĭ Petru, dar voluntar făcut papeĭ de către credincĭoșĭ.