DIN prep. Arată: 1 Punctul de plecare dintr’un loc, dintr’un spațiu închis sau limitat: a ieși ~ odaie; a pleca ~ oraș, din țară; a picat ~ cer; a sări ~ lac în puț; a umbla ~ loc ~ în loc; a trece ~ mînă în mînă ¶ 2 Timpul de cînd începe: ~ zi în zi, ~ copilărie, ~ tinerețe, ~ născare ¶ 3 Lucrul, materia din care e făcut ceva: e făcut ~ bucăți; ~ lemn tare ¶ 4 Cauza: ~ pricina lui; ~ vina mea; ~ nebăgare de seamă; ~ întîmplare; s’au luat ~ dragoste; a murit ~ facere ¶ 5 Instrumentul: a da ~ umeri; a cînta ~ vioară; a zice ~ fluer; a scrîșni ~ dinți; a sorbi ~ ochi ¶ 6 Un înțeles partitiv: unul ~ ei; o parte ~ casă; a scurta ~ cale ¶ 7 Modul: a cunoaște ~ vedere; o știu ~ auzite; a prinde ~ sbor ¶ 8 Se înlocuiește mai adesea prin dintr, dinaintea lui un o, al (a, ai, ale), a pronumelor personale etc: dintr’un (~ din un), dintr’o (= din o), dintr’ai mei, dintr’însul (= din dînsul), etc.; neapostrofat, dintru se întrebuințează uneori în loc de din: dintru sfînt lăcașul tău (VLAH.); vin tinerii dintru alte țări spre învățătură (C.-RAD.) și locuțiunea dintru ’ntîiu, la început, în primul rînd [de + în > ‡ dein, den].