* dilúviŭ n. (lat. diluvium. V. aluviune). Potop, ploaĭe mare care, după biblie, a inundat tot pămîntu ca să-ĭ pedepsească pe oamenĭ, nescăpînd de cît Noe și familia luĭ. Mare inundațiune, ploaĭe torențială. Fig. Mare cantitate: diluviŭ de nenorocirĭ. A începe de la diluviŭ, a lua un lucru (o narațiune) foarte de departe.