2 intrări

10 definiții

dilí [At: CADE / Pzi: ~lésc / E: rrm da, dilo] (Fam) 1 vt A da. 2 vt A lovi. 3 vr A-și pierde toți banii la jocuri de noroc. 4 vt A fura. 5 vr A înnebuni.

DILÍ, dilesc, vb. IV. refl. (Fam.) A înnebuni. – Din țig. da- (part. dilo).

*dilí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se diléște, imperf. 3 sg. se dileá; conj. prez. 3 să se dileáscă

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dilí, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu' gazdii bine se cocea” (Bilțiu, 1996: 380). – Posibil din țig. da-, part. dilo „a da” (Graur, cf. DER; MDA).

dilí, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu' gazdii bine se cocea” (Bilțiu 1996: 380). – Posibil în relație cu țig. da-, part. dilo „a da” (Graur cf. DER).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a se dili pe zvast expr. (intl.) a se uita la mâna hoțului, a observa că este furat.

dili, dilesc I v. t. 1. a năuci în bătaie. 2. (intl.) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v. r. a înnebuni, a se țicni.

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 3. Refl. A înnebuni.

Intrare: dilit
dilit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dilit dilitul dili dilita
plural diliți diliții dilite dilitele
genitiv-dativ singular dilit dilitului dilite dilitei
plural diliți diliților dilite dilitelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dilire dilirea
plural diliri dilirile
genitiv-dativ singular diliri dilirii
plural diliri dilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dili
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dili dilire dilit dilind singular plural
dilește diliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dilesc (să) dilesc dileam dilii dilisem
a II-a (tu) dilești (să) dilești dileai diliși diliseși
a III-a (el, ea) dilește (să) dilească dilea dili dilise
plural I (noi) dilim (să) dilim dileam dilirăm diliserăm, dilisem*
a II-a (voi) diliți (să) diliți dileați dilirăți diliserăți, diliseți*
a III-a (ei, ele) dilesc (să) dilească dileau dili diliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)