2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DILÍ, dilesc, vb. IV. refl. (Fam.) A înnebuni. – Din țig. da- (part. dilo).

dilí [At: CADE / Pzi: ~lésc / E: rrm da, dilo] (Fam) 1 vt A da. 2 vt A lovi. 3 vr A-și pierde toți banii la jocuri de noroc. 4 vt A fura. 5 vr A înnebuni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dilí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se diléște, imperf. 3 sg. se dileá; conj. prez. 3 să se dileáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dilí, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea” (Bilțiu, 1996: 380). – Posibil din țig. da-, part. dilo „a da” (Graur, cf. DER; MDA).

dilí, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea” (Bilțiu 1996: 380). – Posibil în relație cu țig. da-, part. dilo „a da” (Graur cf. DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se dili pe zvast expr. (intl.) a se uita la mâna hoțului, a observa că este furat.

dili, dilesc I v. t. 1. a năuci în bătaie. 2. (intl.) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v. r. a înnebuni, a se țicni.

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!

Intrare: dilit
dilit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dilit
  • dilitul
  • dilitu‑
  • dili
  • dilita
plural
  • diliți
  • diliții
  • dilite
  • dilitele
genitiv-dativ singular
  • dilit
  • dilitului
  • dilite
  • dilitei
plural
  • diliți
  • diliților
  • dilite
  • dilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dili
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dili
  • dilire
  • dilit
  • dilitu‑
  • dilind
  • dilindu‑
singular plural
  • dilește
  • diliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dilesc
(să)
  • dilesc
  • dileam
  • dilii
  • dilisem
a II-a (tu)
  • dilești
(să)
  • dilești
  • dileai
  • diliși
  • diliseși
a III-a (el, ea)
  • dilește
(să)
  • dilească
  • dilea
  • dili
  • dilise
plural I (noi)
  • dilim
(să)
  • dilim
  • dileam
  • dilirăm
  • diliserăm
  • dilisem
a II-a (voi)
  • diliți
(să)
  • diliți
  • dileați
  • dilirăți
  • diliserăți
  • diliseți
a III-a (ei, ele)
  • dilesc
(să)
  • dilească
  • dileau
  • dili
  • diliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dili

etimologie: