* DILIGENȚĂ, * DILIJENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Sîrguință, silință, strădanie ¶ 2 Trăsură mare care făcea odinioară serviciul regulat între diferite localități, transportînd călători și bagajele lor (🖼 1821): dilijența sosește în sfîrșit cu aproape trei ceasuri de întîrziere (CAR.); a înființat o diligență de-a-dreptul între Ruși și București (ISP.) [fr.].