3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dilíe sf [At: PAȘCA, GL / Pl: ~ii / E: ns cf diliu] (Reg; dep) Femeie vorbăreață.

DILÍU, -ÍE, dilii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Om) aiurit, nebun. – De la dili.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dilíu (nebun) (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. dilíe; pl. m. și f. dilíi, art. m. dilíii (-li-ii)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dilíu, adj. – 1. Nebun. 2. Năuc, zăpăcit. – Din tc. deli „nebun, smintit” (MDA).

dilíu, adj. – 1. Nebun. 2. Năuc, zăpăcit. – Din tc. deli (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

diliu. -ie, dilii adj. v. dilimac.

Intrare: dilie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dilie
  • dilia
plural
  • dilii
  • diliile
genitiv-dativ singular
  • dilii
  • diliei
plural
  • dilii
  • diliilor
vocativ singular
  • dilie
  • dilio
plural
  • diliilor
Intrare: dilie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dilie
  • dilia
plural
  • dilii
  • diliile
genitiv-dativ singular
  • dilii
  • diliei
plural
  • dilii
  • diliilor
vocativ singular
  • dilie
  • dilio
plural
  • diliilor
Intrare: diliu (adj.)
diliu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diliu
  • diliul
  • diliu‑
  • dilie
  • dilia
plural
  • dilii
  • diliii
  • dilii
  • diliile
genitiv-dativ singular
  • diliu
  • diliului
  • dilii
  • diliei
plural
  • dilii
  • diliilor
  • dilii
  • diliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diliu, -ie dilie

  • 1. familiar (Om) aiurit, nebun.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • de la dili
    surse: DEX '09