* DIHANIE sf. 1 ‡ Suflare, tot ce are suflet, ființă ¶ 2 Băn. Popor, lume multă, mulțime ¶ 3 Fiară, jiganie, animal sălbatic sau monstruos: pîndi ca să vază ce apucături are dihania cea spurcată (ISP.); văzu la capul lui o ~ lungă și deșirată, cu păr ca de lup, cu ochii ca doi cărbuni aprinși (DLVR.) [vsl. dyhanije „răsuflare”].