* didímiŭ n. (d. vgr. didymos, geamăn). Chim. Un corp tetravalent, cu greutatea atomică de 145. Mosander a crezut la 1840 c’a scos din cirit (cyrit, alt corp chimic) oxidu simplu al unuĭ metal pe care, considerîndu-l ca frate geamăn al lantanuluĭ (lanthan) l-a numit didymium, didimiŭ. Dar chimiștiĭ noĭ aŭ descompus didimiŭ în neo-didimiŭ și praseo-didimiŭ.