7 definiții pentru dician
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dician1 sn [At: COSTINESCU / V: ~cean / P: ~ci-an / Pl: ~iéne / E: ns cf nadiceancă] (Reg) Căruță fără loitre și carâmbi, legată în fier, cu ajutorul căreia se transportă lemne.
dician2 sm [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i / E: nct] (Dob) Dichiu2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dician3 s [At: LTR2 / P: ~ci-an / E: ger Dizyan] (Chm) Cian.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dician m. dichiu (în cântecele dobrogene; v. scaloian).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dicean sn vz dician1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DICIÁN s. v. cian.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dicián, diciéni, s.m. (reg.) intendent la mânăstire, iconom, casier, dichiu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dician
dician substantiv masculin
| substantiv masculin (M23) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)