Definiția cu ID-ul 444513:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dichiu (dichii), s. m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. Gr. δίϰαιος „drept, just” (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.).