DICHISI (-isesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) găti cu cele de trebuință, a (se) îngriji de cele trebuincioase: cel mijlociu, după ce se dichisi și el, cum știu mai bine, plecă, și el spre apus (ISP.) ¶ 2 A (se) găti frumos, a (se) îmbrăca cu îngrijire, a (se) împopoțona [ngr. διοικέω, aor. διοικίσα].