O definiție pentru dibuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dibuitúră sf [At: LM / P: ~bu-i~ / Pl: ~ri / E: dibui + -(t)ură] (Îvr) 1-7 Dibuire (1-7).

Intrare: dibuitură
dibuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuitu
  • dibuitura
plural
  • dibuituri
  • dibuiturile
genitiv-dativ singular
  • dibuituri
  • dibuiturii
plural
  • dibuituri
  • dibuiturilor
vocativ singular
plural