Definiția cu ID-ul 444504:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
diblă (dible), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla. – Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist).