6 definiții pentru dibă
Explicative DEX
‡ DIBĂ (pl. -be) sf. Instrument de tortură pentru încătușat criminalii (🖼 1810) [vsl. d y b a].
díbă f., pl. e și ĭ (vsl. dyba, rut. dibi, a.î. V. dubă). Butuc, tumurug, obezĭ, falangă, aparat de lemn de ținut un vinovat prins de gît, de mînĭ orĭ picĭoare. – Și deabă și debă, pl. debĭ (rev. I. Cgr. 6, 353 și 354, și CL. 1924, 197).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deábă V. dibă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
débă V. dibă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
DIBĂ s. v. butuc, obadă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dibă s. v. BUTUC. OBADĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dibă
dibă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
deabă substantiv feminin
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||