diatessaron (< gr. διαπεσσάρων, „peste patru”, mai corect διά πεσσάρων [χορδῶν συμφνία]; denumirea veche: συλλαβή), la teoreticienii Greciei antice și la teoreticienii latini ai ev. med., intervalul de cvartă* (perfectă). De aici au derivat: epidiatessaron, cvartă superioară, și hypodiatessaron sau subdiatessaron, cvartă inferioară.