* DIAPASON, * DIAPAZON (pl. -onuri) sn. 1 🎼 Întinderea sunetelor pe care le poate străbate un glas sau un instrument, între limita cea mai de jos pînă la cea mai ridicată ¶ 2 Ⓕ Tonul, temperamentul unui mediu social: a se pune la ~ul mulțimii; inima lor nu putea să bată în ~ul cel românesc (I.-GH.) ¶ 3 🎼 Mic instrument alcătuit din două brațe de oțel și care servește să reguleze tonul; dă nota la și execută 870 de vibrațiuni pe secundă (🖼 1808): Cînd cîntam în cor, lovea diapazonul de colțul catedrei (SAD.) [fr.].