diaconeasă sf [At: (a. 1762) IORGA, S. D. VII, 53 / P: di-a~ / Pl: ~ese / E: diacon + -easă] 1 Femeie (văduvă) care, în practicile religioase primitive săvârșea anumite ceremonii ale cultului ajutând săracii și bolnavii Si: (îvr) diaconă, diaconiță (1). 2 (Înv) Educatoare. 3 Soție de diacon (1) Si: diaconiță (2).