❍ DEȘĂNȚAT, DEȘANȚAT, DIȘANȚAT adj. Mold. Ciudat, curios, bizar: îmi pare deșanțat că dumneata ai luat un capriț drept amor (NEGR.); aceste provizii ne părură cam dișănțate pentru primblare de două ceasuri (ALECS.); îmi vine cu deșanțat (FR.-CDR.), îmi vine curios, ciudat [deșanț].