DEȘERT¹ I. adj. 1 Gol, în care nu se află nimic: un pahar ~; cu mîna deșartă ¶ 2 Cu mîna goală, fără a fi luat nimic: nu poate nime să ucigă furul, cînd va fugi... și se va duce ~ (PRV.-LP.) ¶ 3 Ⓕ Zadarnic, nefolositor; nestatornic, trecător: vise deșarte; tot i se înfățișa ca o minciună deșartă (DLVR.); lasîndu-se a fi biruit de o deșartă mîndrie (ISP.) ¶ 4 Ⓕ Netemeinic, fără temeiu: e o credință deșartă. II. (pl. -turi) sn. 1 Gol în loc.: cu ~ul, cu un vas gol, cu mînile deșarte; în ~, în gol; în zadar, zadarnic: s’au ispiti cu silă să apuce împărțirea Rîmului ce tot în ~ (M.-COST.); se plecă asupra mă-sei ce în ~ se ’ncerca a mai vorbi (DLVR.) ¶ 2 (mai adesea pl.) 🫀 Spațiul dintre coaste și șold (la om și la vite), flămînzare: din pricina ~urilor goale, șoldurile păreau ieșite afară, goale (S.-ALD.); cînd vine vita de la alungat, s’o lovești în ~uri cu două gheme și să-i înnozi vîrful cozii (VOR.) [lat. desĕrtus].