DE³ I. conj. copulativă. 1 Are înțelesul apropiat de „și”: le-au pus scaunele ~ au șezut den dreapta Domnului (GR.-UR.); Nicolai-Vodă... ședea la divan ~ giudeca țara (NEC.); s’au apucat ~ au rupt bourului coarnele (SB); mai adesea între două imperative: du-te ~ te culcă; părinte! vină de-mi deschide poarta! (SB.) ¶ 2 Încît: e un ger ~ crapă pietrele; inima începu să-i tăcăească ~ părea că o să-i spargă pieptul (ISP.) ¶ 3 Că: o întrebă care să fie pricina ~ stă tristă; tot astfel în construcțiunea eliptică cum ~ (= cum se face că): cum ~ ai întîrziat așa? ¶ 4 ‡ Ca ¶ 5 Din construcțiuni ca: ce om este acesta ~ vorbește cu atîta cutezare? (RET.); și-i dete niște țoale ~ puse pe dînsa (ISP.), conj. de a căpătat încetul cu încetul înțelesul relativ și e întrebuințată Ⓟ în loc de „care”: ăl ~ le-a scos că sînt leneși, n’a știut ce spune (JIP.); așa e obiceiul ălor ~ șed aci (ISP.); (P): calul, ~ e cu patru picioare, și tot se poticnește. II. conj. condițională – DACĂ: ~-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s’ar păzi (PANN); ~ voiu izbuti, te vei bucura, ~ nu, eu nu voiu suferi nici o umilință (ISP.).