2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezvălătucésc v. tr. (după învălătucesc). Desfac ceĭa ce era învălătucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezvălătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucésc, imperf. 3 sg. dezvălătuceá; conj. prez. 3 dezvălătuceáscă

dezvălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucésc, imperf. 3 sg. dezvălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvălătuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A dezvălătuci ≠ a înfășura, a învălătuci

A se dezvălătuci ≠ a se încolăci, a se înfășura, a se învălătuci

Intrare: dezvălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălătuci
  • dezvălătucire
  • dezvălătucit
  • dezvălătucitu‑
  • dezvălătucind
  • dezvălătucindu‑
singular plural
  • dezvălătucește
  • dezvălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălătucesc
(să)
  • dezvălătucesc
  • dezvălătuceam
  • dezvălătucii
  • dezvălătucisem
a II-a (tu)
  • dezvălătucești
(să)
  • dezvălătucești
  • dezvălătuceai
  • dezvălătuciși
  • dezvălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • dezvălătucește
(să)
  • dezvălătucească
  • dezvălătucea
  • dezvălătuci
  • dezvălătucise
plural I (noi)
  • dezvălătucim
(să)
  • dezvălătucim
  • dezvălătuceam
  • dezvălătucirăm
  • dezvălătuciserăm
  • dezvălătucisem
a II-a (voi)
  • dezvălătuciți
(să)
  • dezvălătuciți
  • dezvălătuceați
  • dezvălătucirăți
  • dezvălătuciserăți
  • dezvălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvălătucesc
(să)
  • dezvălătucească
  • dezvălătuceau
  • dezvălătuci
  • dezvălătuciseră
Intrare: dezvălătucit
dezvălătucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvălătucit
  • dezvălătucitul
  • dezvălătucitu‑
  • dezvălătuci
  • dezvălătucita
plural
  • dezvălătuciți
  • dezvălătuciții
  • dezvălătucite
  • dezvălătucitele
genitiv-dativ singular
  • dezvălătucit
  • dezvălătucitului
  • dezvălătucite
  • dezvălătucitei
plural
  • dezvălătuciți
  • dezvălătuciților
  • dezvălătucite
  • dezvălătucitelor
vocativ singular
plural
dezvălătucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvălătucire
  • dezvălătucirea
plural
  • dezvălătuciri
  • dezvălătucirile
genitiv-dativ singular
  • dezvălătuciri
  • dezvălătucirii
plural
  • dezvălătuciri
  • dezvălătucirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)