2 definiții pentru dezordona

dezordoná vt [At: HELIADE, O. II, 54 / Pzi: ~néz / E: dezordine] A provoca dezordine (1).

Intrare: dezordona
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezordona dezordonare dezordonat dezordonând singular plural
dezordonea dezordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezordonez (să) dezordonez dezordonam dezordonai dezordonasem
a II-a (tu) dezordonezi (să) dezordonezi dezordonai dezordonași dezordonaseși
a III-a (el, ea) dezordonea (să) dezordoneze dezordona dezordonă dezordonase
plural I (noi) dezordonăm (să) dezordonăm dezordonam dezordonarăm dezordonaserăm, dezordonasem*
a II-a (voi) dezordonați (să) dezordonați dezordonați dezordonarăți dezordonaserăți, dezordonaseți*
a III-a (ei, ele) dezordonea (să) dezordoneze dezordonau dezordona dezordonaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)