5 definiții pentru dezocupa

dezocupá [At: DN3 / Pzi: dezocúp / E: it disocupare] (Rar) 1 vt A elibera un loc ocupat. 2 vr A se face liber.

DEZOCUPÁ, dezocúp, vb. I. 1. Tranz. A elibera un loc ocupat. 2. Refl. A face liber. – Pref. dez- + ocupa.

*dezocupá (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezocúpă

DEZOCUPÁ vb. I. tr. A elibera un loc ocupat. ♦ refl. A se face liber. [Cf. it. disoccupare].

DEZOCUPÁ vb. tr. I. a elibera un loc ocupat. II. refl. a se face liber. (< după it. disoccupare)

Intrare: dezocupa
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezocupa dezocupare dezocupat dezocupând singular plural
dezocu dezocupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezocup (să) dezocup dezocupam dezocupai dezocupasem
a II-a (tu) dezocupi (să) dezocupi dezocupai dezocupași dezocupaseși
a III-a (el, ea) dezocu (să) dezocupe dezocupa dezocupă dezocupase
plural I (noi) dezocupăm (să) dezocupăm dezocupam dezocuparăm dezocupaserăm, dezocupasem*
a II-a (voi) dezocupați (să) dezocupați dezocupați dezocuparăți dezocupaserăți, dezocupaseți*
a III-a (ei, ele) dezocu (să) dezocupe dezocupau dezocupa dezocupaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)