5 definiții pentru dezocupa

dezocupá [At: DN3 / Pzi: dezocúp / E: it disocupare] (Rar) 1 vt A elibera un loc ocupat. 2 vr A se face liber.

DEZOCUPÁ, dezocúp, vb. I. 1. Tranz. A elibera un loc ocupat. 2. Refl. A face liber. – Pref. dez- + ocupa.

*dezocupá (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezocúpă

DEZOCUPÁ vb. I. tr. A elibera un loc ocupat. ♦ refl. A se face liber. [Cf. it. disoccupare].

DEZOCUPÁ vb. tr. I. a elibera un loc ocupat. II. refl. a se face liber. (< după it. disoccupare)

Intrare: dezocupa
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezocupa
  • dezocupare
  • dezocupat
  • dezocupatu‑
  • dezocupând
  • dezocupându‑
singular plural
  • dezocu
  • dezocupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezocup
(să)
  • dezocup
  • dezocupam
  • dezocupai
  • dezocupasem
a II-a (tu)
  • dezocupi
(să)
  • dezocupi
  • dezocupai
  • dezocupași
  • dezocupaseși
a III-a (el, ea)
  • dezocu
(să)
  • dezocupe
  • dezocupa
  • dezocupă
  • dezocupase
plural I (noi)
  • dezocupăm
(să)
  • dezocupăm
  • dezocupam
  • dezocuparăm
  • dezocupaserăm
  • dezocupasem
a II-a (voi)
  • dezocupați
(să)
  • dezocupați
  • dezocupați
  • dezocuparăți
  • dezocupaserăți
  • dezocupaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezocu
(să)
  • dezocupe
  • dezocupau
  • dezocupa
  • dezocupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)