2 intrări

2 definiții

dezleșiná vt [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/13 / S și: desl~ / Pzi: ~léșin / E: dez- + leșina] (Înv; c. i. oameni) A scoate din starea de leșin.

DEZLEȘINÁ, dezleșín, vb. I. Tranz. (Înv.) A trezi pe cineva din leșin; a dezmetici. – Din des1- + leșina.

Intrare: dezleșinat
dezleșinat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezleșinat dezleșinatul dezleșina dezleșinata
plural dezleșinați dezleșinații dezleșinate dezleșinatele
genitiv-dativ singular dezleșinat dezleșinatului dezleșinate dezleșinatei
plural dezleșinați dezleșinaților dezleșinate dezleșinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezleșina
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezleșina dezleșinare dezleșinat dezleșinând singular plural
dezleși dezleșinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezleșin (să) dezleșin dezleșinam dezleșinai dezleșinasem
a II-a (tu) dezleșini (să) dezleșini dezleșinai dezleșinași dezleșinaseși
a III-a (el, ea) dezleși (să) dezleșine dezleșina dezleșină dezleșinase
plural I (noi) dezleșinăm (să) dezleșinăm dezleșinam dezleșinarăm dezleșinaserăm, dezleșinasem*
a II-a (voi) dezleșinați (să) dezleșinați dezleșinați dezleșinarăți dezleșinaserăți, dezleșinaseți*
a III-a (ei, ele) dezleși (să) dezleșine dezleșinau dezleșina dezleșinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)