2 intrări

O definiție

DEZIMPLICÁ vb. tr. a scoate (pe cineva) din cauză. (< dez- + implica)

Intrare: dezimplica
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezimplica dezimplicare dezimplicat dezimplicând singular plural
dezimpli dezimplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezimplic (să) dezimplic dezimplicam dezimplicai dezimplicasem
a II-a (tu) dezimplici (să) dezimplici dezimplicai dezimplicași dezimplicaseși
a III-a (el, ea) dezimpli (să) dezimplice dezimplica dezimplică dezimplicase
plural I (noi) dezimplicăm (să) dezimplicăm dezimplicam dezimplicarăm dezimplicaserăm, dezimplicasem*
a II-a (voi) dezimplicați (să) dezimplicați dezimplicați dezimplicarăți dezimplicaserăți, dezimplicaseți*
a III-a (ei, ele) dezimpli (să) dezimplice dezimplicau dezimplica dezimplicaseră
Intrare: dezimplicare
dezimplicare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezimplicare dezimplicarea
plural dezimplicări dezimplicările
genitiv-dativ singular dezimplicări dezimplicării
plural dezimplicări dezimplicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)