2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZIMPLICÁ vb. tr. a scoate (pe cineva) din cauză. (< dez- + implica)

Intrare: dezimplicare
dezimplicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezimplicare
  • dezimplicarea
plural
  • dezimplicări
  • dezimplicările
genitiv-dativ singular
  • dezimplicări
  • dezimplicării
plural
  • dezimplicări
  • dezimplicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezimplica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezimplica
  • dezimplicare
  • dezimplicat
  • dezimplicatu‑
  • dezimplicând
  • dezimplicându‑
singular plural
  • dezimpli
  • dezimplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezimplic
(să)
  • dezimplic
  • dezimplicam
  • dezimplicai
  • dezimplicasem
a II-a (tu)
  • dezimplici
(să)
  • dezimplici
  • dezimplicai
  • dezimplicași
  • dezimplicaseși
a III-a (el, ea)
  • dezimpli
(să)
  • dezimplice
  • dezimplica
  • dezimplică
  • dezimplicase
plural I (noi)
  • dezimplicăm
(să)
  • dezimplicăm
  • dezimplicam
  • dezimplicarăm
  • dezimplicaserăm
  • dezimplicasem
a II-a (voi)
  • dezimplicați
(să)
  • dezimplicați
  • dezimplicați
  • dezimplicarăți
  • dezimplicaserăți
  • dezimplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezimpli
(să)
  • dezimplice
  • dezimplicau
  • dezimplica
  • dezimplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)