3 definiții pentru dezbrăcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezbrăcător, ~oare smf, a [At: BELDIMAN, E. 79/36 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezbrăca + -ător] (Înv) 1-2 (Persoană) care scoate hainele cuiva. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește. 5-6 (Persoană) care ruinează pe cineva.

DEZBRĂCĂTÓR, -OÁRE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează. Nu e de cuviința unui om căsătorit a lăuda astă dezbrăcătoare și ruinoasă patimă. NEGRUZZI, S. I 74.

DEZBRĂCĂTÓR, -OÁRE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează, jefuiește. – Din dezbrăca + suf. -(ă)tor.

Intrare: dezbrăcător
dezbrăcător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbrăcător
  • dezbrăcătorul
  • dezbrăcătoru‑
  • dezbrăcătoare
  • dezbrăcătoarea
plural
  • dezbrăcători
  • dezbrăcătorii
  • dezbrăcătoare
  • dezbrăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • dezbrăcător
  • dezbrăcătorului
  • dezbrăcătoare
  • dezbrăcătoarei
plural
  • dezbrăcători
  • dezbrăcătorilor
  • dezbrăcătoare
  • dezbrăcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbrăcător

  • 1. rar Care dezbracă.
    surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care despoaie, sărăcește, ruinează.
      exemple
      • Nu e de cuviința unui om căsătorit a lăuda astă dezbrăcătoare și ruinoasă patimă. NEGRUZZI, S. I 74.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • dezbrăca + sufix -(ă)tor.
    surse: DLRM