3 definiții pentru dezbrăcător

dezbrăcătór, ~oáre smf, a [At: BELDIMAN, E. 79/36 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~i, ~oáre / E: dezbrăca + -ător] (Înv) 1-2 (Persoană) care scoate hainele cuiva. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește. 5-6 (Persoană) care ruinează pe cineva.

DEZBRĂCĂTÓR, -OÁRE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează. Nu e de cuviința unui om căsătorit a lăuda astă dezbrăcătoare și ruinoasă patimă. NEGRUZZI, S. I 74.

DEZBRĂCĂTÓR, -OÁRE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează, jefuiește. – Din dezbrăca + suf. -(ă)tor.

Intrare: dezbrăcător
dezbrăcător
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbrăcător dezbrăcătorul dezbrăcătoare dezbrăcătoarea
plural dezbrăcători dezbrăcătorii dezbrăcătoare dezbrăcătoarele
genitiv-dativ singular dezbrăcător dezbrăcătorului dezbrăcătoare dezbrăcătoarei
plural dezbrăcători dezbrăcătorilor dezbrăcătoare dezbrăcătoarelor
vocativ singular
plural