2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAMBIGUIZÁRE, dezambiguizări, s. f. Acțiunea de a (se) dezambiguiza și rezultatul ei. Cf. fr. désambiguïsation.

DEZAMBIGUIZÁ, dezambiguizez, vb. I. Tranz. și refl. A elimina sau a face să se elimine ambiguitatea unui enunț. – Din fr. désambiguïser.

DEZAMBIGUIZÁ vb. tr. a înlătura ambiguitatea, a clarifica exprimarea prin eliminarea oricărui echivoc; a realiza o exprimare cu un singur înțeles posibil. (< fr. désambiguiser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezambiguizáre (de-zam-, -gu-i- / dez-am-) s. f., g.-d. art. dezambiguizắrii; pl. dezambiguizắri

*dezambiguizá (a ~) (de-zam-, -gu-i-/dez-am-) vb., ind. prez. 3 dezambiguizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEZAMBIGUIZÁRE s. f. (< dezambiguizá, cf. fr. désambiguiser, désambiguisation): procedeu lingvistic de înlocuire a unui enunț ambiguu prin alte enunțuri sinonime nonambigue, dezambiguizate, curățate de ambiguitate. Astfel, enunțul francez ambiguu Le magistrat juge les enfants suspects poate fi dezambiguizat, înlocuit prin enunțurile sinonime nonambigue, corespunzătoare celor două structuri de adâncime ale acestuia. Mai întâi Le magistrat juge les enfants: ces enfants sont suspects. („Magistratul judecă copiii: acești copii sunt suspecți”) și apoi Le magistrat juge quelque chose: les enfants sont suspects. („Magistratul consideră ceva: copiii sunt suspecți”). În aceeași situație se află și enunțul francez ambiguu Pierre aime Jacqueline autant que Claude, care poate fi dezambiguizat prin enunțurile sinonime nonambigue deduse din structura lui de adâncime: Pierre aime Jacqueline et Claude. („Pierre iubește pe Jacqueline și Claude”) și Pierre et Claude aiment Jacqueline. („Pierre și Claude iubesc pe Jacqueline”). v. ambiguitáte. D. pentru exemplele ambigue din limba română date la cuvântul-titlu ambiguitate se realizează prin reformulările: „A altoit bine pomul” sau „L-a altoit bine pe Ion”; „Au intrat amândoi în încăperea cu cadă” sau „Au intrat amândoi în mină”; „A luat de pe masă cărțile” sau „A luat numai acele cărți care se aflau pe masă”; „Înserarea venea mai devreme” sau „Seara el (ea) venea mai devreme”.

Intrare: dezambiguizare
dezambiguizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezambiguizare
  • dezambiguizarea
plural
  • dezambiguizări
  • dezambiguizările
genitiv-dativ singular
  • dezambiguizări
  • dezambiguizării
plural
  • dezambiguizări
  • dezambiguizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezambiguiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezambiguiza
  • dezambiguizare
  • dezambiguizat
  • dezambiguizatu‑
  • dezambiguizând
  • dezambiguizându‑
singular plural
  • dezambiguizea
  • dezambiguizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezambiguizez
(să)
  • dezambiguizez
  • dezambiguizam
  • dezambiguizai
  • dezambiguizasem
a II-a (tu)
  • dezambiguizezi
(să)
  • dezambiguizezi
  • dezambiguizai
  • dezambiguizași
  • dezambiguizaseși
a III-a (el, ea)
  • dezambiguizea
(să)
  • dezambiguizeze
  • dezambiguiza
  • dezambiguiză
  • dezambiguizase
plural I (noi)
  • dezambiguizăm
(să)
  • dezambiguizăm
  • dezambiguizam
  • dezambiguizarăm
  • dezambiguizaserăm
  • dezambiguizasem
a II-a (voi)
  • dezambiguizați
(să)
  • dezambiguizați
  • dezambiguizați
  • dezambiguizarăți
  • dezambiguizaserăți
  • dezambiguizaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezambiguizea
(să)
  • dezambiguizeze
  • dezambiguizau
  • dezambiguiza
  • dezambiguizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)