2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezacuplare sf [At: LEG. EC. PL. 287 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~lări / E: dezacupla] Separare a părților componente ale unui ansamblu.

DEZACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a dezacupla. [< dezacupla].

dezacupla vt [At: SFC V, 4 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: fr désaccoupler] (C.i. părți componente ale unui ansamblu) A desface din ansamblu Si: a separa.

DEZACUPLÁ vb. I. tr. 1. A desface (lucruri) unite în perechi. 2. A decupla. [< fr. désaccoupler].

DEZACUPLÁ vb. tr. 1. a desface (lucruri) unite în perechi. 2. a decupla. (< fr. désaccoupler)

Intrare: dezacuplare
dezacuplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezacuplare
  • dezacuplarea
plural
  • dezacuplări
  • dezacuplările
genitiv-dativ singular
  • dezacuplări
  • dezacuplării
plural
  • dezacuplări
  • dezacuplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezacupla
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezacupla
  • dezacuplare
  • dezacuplat
  • dezacuplatu‑
  • dezacuplând
  • dezacuplându‑
singular plural
  • dezacuplea
  • dezacuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezacuplez
(să)
  • dezacuplez
  • dezacuplam
  • dezacuplai
  • dezacuplasem
a II-a (tu)
  • dezacuplezi
(să)
  • dezacuplezi
  • dezacuplai
  • dezacuplași
  • dezacuplaseși
a III-a (el, ea)
  • dezacuplea
(să)
  • dezacupleze
  • dezacupla
  • dezacuplă
  • dezacuplase
plural I (noi)
  • dezacuplăm
(să)
  • dezacuplăm
  • dezacuplam
  • dezacuplarăm
  • dezacuplaserăm
  • dezacuplasem
a II-a (voi)
  • dezacuplați
(să)
  • dezacuplați
  • dezacuplați
  • dezacuplarăți
  • dezacuplaserăți
  • dezacuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezacuplea
(să)
  • dezacupleze
  • dezacuplau
  • dezacupla
  • dezacuplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)