2 intrări

5 definiții

dezacupláre sf [At: LEG. EC. PL. 287 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~lắri / E: dezacupla] Separare a părților componente ale unui ansamblu.

DEZACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a dezacupla. [< dezacupla].

dezacuplá vt [At: SFC V, 4 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: fr désaccoupler] (C. i. părți componente ale unui ansamblu) A desface din ansamblu Si: a separa.

DEZACUPLÁ vb. I. tr. 1. A desface (lucruri) unite în perechi. 2. A decupla. [< fr. désaccoupler].

DEZACUPLÁ vb. tr. 1. a desface (lucruri) unite în perechi. 2. a decupla. (< fr. désaccoupler)

Intrare: dezacupla
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezacupla dezacuplare dezacuplat dezacuplând singular plural
dezacuplea dezacuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezacuplez (să) dezacuplez dezacuplam dezacuplai dezacuplasem
a II-a (tu) dezacuplezi (să) dezacuplezi dezacuplai dezacuplași dezacuplaseși
a III-a (el, ea) dezacuplea (să) dezacupleze dezacupla dezacuplă dezacuplase
plural I (noi) dezacuplăm (să) dezacuplăm dezacuplam dezacuplarăm dezacuplaserăm, dezacuplasem*
a II-a (voi) dezacuplați (să) dezacuplați dezacuplați dezacuplarăți dezacuplaserăți, dezacuplaseți*
a III-a (ei, ele) dezacuplea (să) dezacupleze dezacuplau dezacupla dezacuplaseră
Intrare: dezacuplare
dezacuplare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezacuplare dezacuplarea
plural dezacuplări dezacuplările
genitiv-dativ singular dezacuplări dezacuplării
plural dezacuplări dezacuplărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)