2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
devoaláre s. f. (franțuzism) Dezvăluire ◊ „Devoalarea o vom face în ziarul de marți [...]” Ad. 28 IX 91 p. 6 (cf. fr. dévoilement)
DEVOALÁ vb. tr. 1. a înlătura, a scoate un văl etc. care acoperă. 2. (fig.) a dezvălui (un secret, un plan). (< fr. dévoiler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
devoaláre s. f. (sil. -vo-a-), g.-d. art. devoalării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
devoalá vb. (sil. -vo-a-), ind. prez.1 sg. devoaléz, 3 sg. și pl. devoaleáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: devoalare
devoalare substantiv feminin
- silabație: -vo-a-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: devoala
- silabație: -vo-a-
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)