2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devoaláre s. f. (franțuzism) Dezvăluire ◊ Devoalarea o vom face în ziarul de marți [...]” Ad. 28 IX 91 p. 6 (cf. fr. dévoilement)

DEVOALÁ vb. tr. 1. a înlătura, a scoate un văl etc. care acoperă. 2. (fig.) a dezvălui (un secret, un plan). (< fr. dévoiler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devoaláre s. f. (sil. -vo-a-), g.-d. art. devoalării

devoalá vb. (sil. -vo-a-), ind. prez.1 sg. devoaléz, 3 sg. și pl. devoaleáză

Intrare: devoalare
devoalare substantiv feminin
  • silabație: -vo-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devoalare
  • devoalarea
plural
  • devoalări
  • devoalările
genitiv-dativ singular
  • devoalări
  • devoalării
plural
  • devoalări
  • devoalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: devoala
  • silabație: -vo-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devoala
  • devoalare
  • devoalat
  • devoalatu‑
  • devoalând
  • devoalându‑
singular plural
  • devoalea
  • devoalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devoalez
(să)
  • devoalez
  • devoalam
  • devoalai
  • devoalasem
a II-a (tu)
  • devoalezi
(să)
  • devoalezi
  • devoalai
  • devoalași
  • devoalaseși
a III-a (el, ea)
  • devoalea
(să)
  • devoaleze
  • devoala
  • devoală
  • devoalase
plural I (noi)
  • devoalăm
(să)
  • devoalăm
  • devoalam
  • devoalarăm
  • devoalaserăm
  • devoalasem
a II-a (voi)
  • devoalați
(să)
  • devoalați
  • devoalați
  • devoalarăți
  • devoalaserăți
  • devoalaseți
a III-a (ei, ele)
  • devoalea
(să)
  • devoaleze
  • devoalau
  • devoala
  • devoalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)