2 intrări

2 definiții

devirá vb., ind. prez. 3 sg. devíră

DEVIRÁ vb. tr. (mar.) a roti cabestanul în sens invers. (< fr. dévirer)

Intrare: devirat
devirat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devirat deviratul devira devirata
plural devirați devirații devirate deviratele
genitiv-dativ singular devirat deviratului devirate deviratei
plural devirați deviraților devirate deviratelor
vocativ singular
plural
Intrare: devira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devira devirare devirat devirând singular plural
devi devirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devir (să) devir deviram devirai devirasem
a II-a (tu) deviri (să) deviri devirai devirași deviraseși
a III-a (el, ea) devi (să) devire devira deviră devirase
plural I (noi) devirăm (să) devirăm deviram devirarăm deviraserăm, devirasem*
a II-a (voi) devirați (să) devirați devirați devirarăți deviraserăți, deviraseți*
a III-a (ei, ele) devi (să) devire devirau devira deviraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)