2 definiții pentru deuteromicetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEUTEROMICÉTE s. f. pl. grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma de fructificație; fungi imperfecți. (< fr. deutéromycètes)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEUTERO- „al doilea, secund, dedublare”. ◊ gr. deuteros „al doilea” > fr. deutéro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. deutero-.~cel (v. -cel1), s. n., cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se află organele; sin. celom; ~gamie (v. -gamie), s. f., fuziune nucleară specială, posterioară actului sexual, întîlnită la criptogame; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma perfectă de fructificare; sin. fungi imperfecți; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbarea formei cristalelor minerale, datorită unor factori externi; ~patie (v. -patie), s. f., maladie secundară a altei stări patologice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., incluziuni citoplasmatice inerte, formate din pigmenți, substanțe grase etc.; ~scopie (v. -scopie), s. f., stare psihică patologică sub imperiul căreia bolnavul vede imaginea sa dedublată; ~tochie (~tokie) (v. -tochie), s. f., înmulțire partenogenetică, din care rezultă indivizi de ambele sexe.

Intrare: deuteromicetă
deuteromicetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deuteromice
  • deuteromiceta
plural
  • deuteromicete
  • deuteromicetele
genitiv-dativ singular
  • deuteromicete
  • deuteromicetei
plural
  • deuteromicete
  • deuteromicetelor
vocativ singular
plural