DESZICE (-zic) I. vb. tr. A tăgădui ceea ce a zis, a spune ceva împotrivă: ceea ce zicea Dinu, nimeni nu putea să deszică (ISP.). II. vb. refl. A-și întoarce vorba, a-și lua vorba înapoi; a se desminți: zisa împăratului nu se putea deszice (ISP.); nu m-am deszis niciodată [des- + zice].