DESTĂINUI (-uesc) I. vb. tr. A spune, a descoperi cuiva o taină: avea un confident căruia-i destăinua toate... planurile și speranțele lui (I.-GH.). II. vb. refl. A mărturisi, a încredința cuiva o taină a sufletului său: dacă ar fi avut mamă, i s-ar fi destăinuit, și ar fi povățuit-o (VLAH.) [des – + tăinui].