DESTRĂMA (-am, -am) I. vb. tr. 1 A desface, a scoate firele unei țesături: pentru a scoate acum acele lătunoioase fire, trebue a destrăma toată pînza (NEGR.); ~ capetele unei panglici ¶ 2 pr. ext. A desface, a rupe, a face sdrențe, a sdrențui. II. vb. refl. 1 A se desface (firele unei țesături) ¶ 2 pr. ext. A se sdrențui ¶ 3 Ⓕ A se destrăbăla, a se desfrîna [tramă].