O definiție pentru destrăbălătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
destrăbălătură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: destrăbăla + -tură] Destrăbălare (2).
Intrare: destrăbălătură
destrăbălătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||